In fiecare noapte stau și mă gândesc
la regresul fluidelor...
și fac un pas inapoi in fata ușii;
Intind mâna spre lumină,
iar ea se transformă
in nostalgia unui Dor,
pierdut demult
in antichitatea unui vis;
și privesc dincolo de viata,
și nu mai judec nici o formă
a spatiului care face umbră viziunilor agresive ale căderilor masive de gheată
și ale eruptiilor cotidiene
din adâncurile mărilor de corali.

In fiecare noapte stau si mă gândesc
cât de efemeră e lumea...
și luna mă priveste ingrijorată,
căci nu mai vreau să fac nici un pas
spre ea
și nici să scriu vreo pagină in jurnalul fanteziilor;
Doar sentimentul amărăciunilor mai sapă albia râului
și totul parcă se intoarce invers
in matca propiului Sine
ca intr-o cascadă a neputintelor;
Și ploaia s-a desprins din cântecul ultimului curcubeau;
Abia se mai aude ecoul unei voci zăvorâte in volumele
divizate ale cunoașterii, ale căror pagini s-au risipit in negura timpului;
Și râul isi urmează cursul său firesc spre marea lui Eliberare
in Pace și Dragoste. :)
(sunt doar niște simple gânduri...)

Toate cele bune draga mea prietenă! +Sushama Karnik​​​​



Translate